Sa aparam Parlamentul! … Aparam Romania!

Toti cei care au dorit sa acapareze puterea in numele si in folosul lor, sprijinindu-se pe o camarila politica, indiferent cum s-au numit, fascisti, national-socialisti, comunisti sau „populari”, au facut acest lucru subminand si, in final, reducand la tacere institutiile fundamentale ale statului, ale democratiei. Toti, fara exceptie, au inceput prin a se infiltra in interiorul acestor institutii, uneori pe cale democratica, pentru a le subordona. Unii au continuat sa simuleze democratia, pastrand aparenta unui curs democratic, altii au ales calea cea mai simpla, desfiintand structurile democratice, de baza, ale statului.

Toti cei care au dorit sa acapareze puterea in numele si in folosul lor, sprijinindu-se pe o camarila politica, indiferent cum s-au numit, fascisti, national-socialisti, comunisti sau „populari”, au facut acest lucru insinuandu-se in interiorul partidelor democrate pentru a le destructura. Insinuarea, cel mai frecvent, s-a facut cumparand influenta sau santajand, de pe pozitiile puterii, membri importanti ai partidelor democrate.
Guvernantii nostri au inceput prin a vorbi despre „criza economica mondiala” pentru ca in timp, pentru a nu deveni ridicoli, – romanii sunt raspanditi in lume! – au „dres busuiocul” vorbind despre „criza economica” pentru ca, pe masura ce la noi se adanceste devenind tot mai grava, criza devine din ce in ce mai putin … mondiala.
Criza economica devine, tot mai evident, pe masura ce trece timpul, un pretext al guvernantilor portocalii pentru a-si ascunde incompetenta administrarii economiei si a tarii, pentru a-si ascunde adevaratele intentii de a avea un acces nestanjenit la banii publici, la fondurile atrase din banci si de la institutii financiare internationale.
Adevarata criza a Romaniei, a societatii romanesti, cu grave consecinte asupra economiei, este, in primul rand, o criza morala profunda.
Formele institutionale care se pot opune adancirii crizei morale si economice sunt Parlamentul si partidele democrate. De aceea, aceste institutii au devenit tinte, trebuie subminate, destructurate si dominate.
Romania se afla in aceasta situatie!

…………………………………………………………
…………………………………………………………
Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
……………………………………..

Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină –
Toate-s praf… Lumea-i cum este … şi ca dânsa suntem noi.
(1870 – scrisa de un tip neinteresant)

Publicitate