Dedicatie unui prieten!

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

(Omar Khayyam)

Nu cunosteam acest catren a lui Omar Khayam sau poate l-am citit, cu mult timp inainte, si l-am uitat, asa cum facem cu tot ceea ce ne sugereaza un sfat bun.
Ii dedic acest catren unui prieten mai recent care, daca nu l-ar fi uitat pe Omar Khayyam, ar fi avut zile mult mai frumoase. De citit, sunt sigur ca l-a citit!
Am gasit catrenul, lasand o felicitare pe blogul unei persoane a carei onomastica este astazi. Cum omul este iscoditor, am intrat si pe blogul unui tanar pe care il stiam din media. Imi facuse o impresie foarte buna. Am aflat, cu regret, ca abandoneaza blogul. Banuiesc ca are motive serioase!
Gandul m-a dus, fara sa vreau, la o idee meschina. Exista oare, undeva, o balanta calitativa a “intrarilor” si “iesirilor” din blogosfera? Sau, altfel spus, ne poate arata cineva daca lumea noastra a blogerilor devine mai buna? Ei, hai s-o dau pe bune … Iese cine trebuie?  Intra cine trebuie? E clar acum? Daca cineva stie, unde se poate vedea asa ceva, astept un link.

Pe multi dintre prietenii mei din blogosfera ii cunosc dupa “nickname”. Prin urmare, nu stiu care sunt femei si care sunt barbati. Pot fi femei al caror prenume sa fie Constantin si barbati al caror nume sa fie Elena. Cine mai stie astazi? Nici pe pipaite nu mai poti fi sigur. Dar pentru ca sunt prietenii mei, ii respect si tin la ei, le adresez, pentru orice eventualitate, un prudent si circumspect “La multi ani!” alaturi de cele mai bune ganduri!

PS: Nu stati cu ochiul lipit de gaura cheii. Prietenii mei nu sunt fraieri! Va imaginati ca se vor repezi cu nickname-ul in mana, sa-mi lase mesaje de genul … merçi omule?!  Ha! Nu-i cunoasteti!